Sunt destui cei care cred că în a doua jumătate a vieții sau chiar mai devreme un om nu mai este capabil să asimileze cu ușurință informații noi. Eu cred că totul depinde de felul în care ne menținem creierul activ, de cât de echilibrați suntem de-a lungul vieții și de moștenirea genetică a fiecăruia.
Ceea ce se schimbă cu adevărat odată cu vârsta în procesul de învățare cred că ține de felul în care învățăm și nu de noutatea sau complexitatea informațiilor ce trebuiesc asimilate.
Iată mai jos ce părere are un pilot de linie aflat aproape de vârsta de pensionare despre procesul de învățare:
În curând voi împlini 65 de ani și sunt pilot de 36 de ani. Mă consider o persoană destul de inteligentă, dar departe de a fi un geniu. Nu m-am remarcat destul încât să primesc o oferte de joburi de la Jet Propulsion Laboratory sau NASA. Cred că sunt tipul obișnuit care se remarcă prin smerenie.
În urmă cu un an a trebuit să învăț să zbor cu cea mai complexă și modernă aeronavă aflată atunci în serviciu, Airbus A350. Am zburat cu un Boeing 767 relativ simplist în ultimii 25 de ani și nu am zburat niciodată cu un Airbus, care este complet diferit în aproape toate privințele de Boeing. Eram cel mai în vârstă auditor din programul de formare de calificare inițială Delta 350. Fusesem avertizat că piloților mai tineri li s-a părut foarte dificilă această pregătire și că, având în vedere vârsta mea, succesul nu era garantat.
Era un avion foarte complex. Manualul de instruire a fost literalmente de 7000 de pagini, cu nenumărate videoclipuri de antrenament, 6 săptămâni de simulatoare, examene electronice și orale extrem de dificile. Mulți au spus: „Nu vei reuși, bătrâne”.
Rahat! În realitate am participat la antrenament fără dificultate. Nu a fost mai dificil decât pregătirea pentru McDonnell Douglas MD-11 în 1991 la vârsta de 34 de ani, deși Airbus A350 avea un program de antrenament mai complex. Nu am experimentat nici un moment de scădere în capacitatea mea de a învăța în 30 de ani și am excelat fără dificultate în programe de antrenament foarte intense. Dacă eu am putut să-mi mențin capacitatea de învățare pentru antrenamente complexe la mijlocul anilor 60, oricine poate.
Pentru a răspunde la întrebare: Pentru unii poate fi 30, 40 sau 50 etc. Fiecare e diferit. Există nonagenari care sunt încă extrem de lucizi și apți să învețe. Nu este bine să faci supoziții greșite.
Nu înceta să vrei să progresezi la o anumită vârstă. Nu vă formați prejudecăți împotriva persoanelor în vârstă și nu-i subestimați. Câțiva dintre ei sunt încă geniali, chiar mai dispuși să învețe decât multe persoane tinere. Tratează-i bine pe toți, mai ales pe cei mai în vârstă pentru că în scurt timp vei deveni unul dintre acei oameni și îți va plăcea să fii tratat cu demnitate și oarecare respect.”